Ioan Maric. Album

„Badita are darul de a vedea sufletul in suprarealitatea lui. Vederea inca nu i-a fost tulburata de ritualuri tehnice. Providenta l-a plasat intr-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzica, imaginea poem iar poemul rugaciune. Asemenea pictorului din illo tempore el se lasa hranit de spiritul comunitatii sale, zugravind - o in toate momentele ei esentiale. Patetismul viziunii sale il impiedica sa judece slabiciunile omenesti. Comunitatea pe care o zugraveste inca se mai invecineaza cu Dumnezeu. Desi scara ce duce la cer are unele trepte lipsa, personajele sale se incapataneaza sa se agate de ea. Insa de aceasta „cruzime” a vederii sale se veselesc pana si ingerii.“ Dan Verona