Viata secreta a monumentelor din Sankt Petersburg

Prozatorul petersburghez Serghei Nosov (n. 1957) propune cititorului o prezentare extrem de neconventionala a monumentelor din Capitala Nordului. Fie ca e vorba de creatii mai vechi, din perioada Rusiei imperiale, fie ca sunt – inca multe dintre ele – rodul avantului entuziasmantului realism socialist, sau, dupa cum se spune, „opere de arta” de ultima ora, la fel de straine si de nelinistitoare pentru conservatorii elitisti din vechea capitala rusa, monumentele prezentate ofera o satisfactie deosebita lecturii.

Cartea nu este un ghid, un indreptar al unor opere de arta ce impodobesc piete sau strazi din Petersburg. Desigur, sunt foarte bine prezentate atat cadrul istoric cat si datele „tehnice” necesare intelegerii cat mai bune a contextului, dar prezentarea este facuta la modul extrem de subiectiv, bazandu-se din plin atat pe sursele istorice, autentice, cat si pe istoriile orale atat de cunoscute concetatenilor.

Istorii mai vechi, istorii mai noi, toate insotesc niste obiective turistic-artistice care, la prima vedere, nu ar avea nimic de spus. Dar povestile exista, si sunt extrem de numeroase si de captivante.

In pofida stilului lejer, in spatele acestor istorii intretesute intr-un portret original si cat mai complet (mai ales prin ancorarea atat a monumentului propriu-zis, dar si a aventurilor acestuia in realitatea de ultima ora – eseurile din aceasta carte sunt din 2007, 2008), autorul a cautat cu scrupulozitate prin tot felul de surse informatia atat de necesara. Este si fabulatie, dar, e si multa realitate, sunt fapte istorice, personaje reale care au marcat cultura si societatea rusa.

Fara indoiala, nota de originalitate o dau interpretarile semiotice ale monumentelor, mai mult in gluma decat in serios. Fiecare obiectiv analizat este surprins, si la propriu (ilustratiile din carte sunt edificatoare in acest sens), si la figurat, prin comentarea unor detalii sau atitudini, gesturi ale statuilor, din niste unghiuri extrem de neasteptate. Serghei Nosov reuseste parca sa dea la o parte stratul superficial al tuturor acestor monumente si sculpturi si sa reveleze adevarata esenta a unor structuri – multe dintre ele extrem de profane.

Dar, dincolo de povestile pe care le spun monumentele insele, putem vedea in carte o alta particularitate: petersburghezii sunt, in cea mai mare parte, extrem de atasati fata de monumentele lor, indiferent de epoca sau de valoarea artistica a acestora. Oamenii, de rand sau nu, amatori sau pasionati, stiu foarte multe detalii despre ele, sunt la curent cu soarta lor actuala si au, in felul lor grija de ele. Dincolo de rolul si protectia (sau nu) pe care o ofera autoritatile, monumentele petersburgheze au pazitorii lor, care vegheaza neobosit la pastrarea acestei mosteniri culturale cu care se mandresc.