Mari compozitori - vol. 5. Antonio Vivaldi si Tomaso Albinoni

Anotimpurile
Anotimpurile (Le Quattro Stagioni) este un ciclu de patru concerte pentru vioara si orchestra compus de Antonio Vivaldiin 1723. Reprezinta cea mai cunoscuta creatie a acestuia si, totodata, unul dintre cele mai populare exemple de muzica baroca. Concertele au fost publicate in 1725 fiind incluse in cel de-al optulea opus vivaldian, denumit Il cimento dell’armonia e dell’inventione sau “Intrecerea dintre armonie si inovatie”. Concertele au trei miscari, cu o miscare lenta incadrata de doua mai rapide. Cand a compus Anotimpurile, forma moderna a concertului nu fusese inca definita(de obicei, un instrument solist si o orchestra de acompaniament). Aranjamentul original al lui Vivaldi pentru vioara solo cu cvartet de coarde si bass continuu a contribuit la definirea formei… Cele patru concerte prezinta portiuni de virtuozitate pentru toate instrumentele, dar in special pentru solist.

AdAgio in sol minor
Este o compozitie neobaroca, pentru vioara, instrumente cu coarde si orga, atribuita in mod traditional lui Tomaso Albinoni. De fapt, aceasta lucrare a fost compusa aproape in totalitate de catre muzicologul si biograful lui Albinoni, Remo Giazotto, in secolul XX. Cel mai cunoscut aranjament orchestral pentru Adagio este cel cu un ansamblu de instrumente cu coarde si orga sau numai pentru un ansamblu de instrumente cu coarde, insa lucrarea a ajuns atat de cunoscuta, incat este transcrisa si pentru alte instrumente. Dirijorul italian Ino Savini (1904-1995) a transcris lucrarea pentru orchestra si a dirijat-o chiar el, asa cum s-a intamplat si la Ostrava, in 1967, la Filarmonica Janacek. Compozitia este foarte apreciata si in cultura de masa, fiind folosita ca muzica de fundal pentru filme, programe de televiziune si in reclame.