Teatru

In teatrul absurd, in general, si in piesele lui Havel, in special, […] este o legatura existentiala stransa intre oameni si un sentiment de speranta, in ciuda haosului si a crizei evidente din jurul nostru. Adevarul este comunicat in situatii cotidiene, aproape triviale. Personajele nu sunt filozofice nici in mod fatis, nici intentionat, ci reusesc sa transmita un mesaj profund prin insasi banalitatea lor. [...] Piesele sale [...] sunt puternice, pline de spirit si ironie, in linia lui Cehov, Beckett si Ionesco, dar neindoielnic cehesti in privinta mentalitatii si a comportamentului protagonistilor.