Francois Mauriac

Unul dintre scriitorii de referinta ai secolului XX, François Mauriac (1885-1970) s-a nascut la Bordeaux. A studiat Literele la universitatea din Bordeaux si, in 1908, a fost admis la Ecole Nationale des Chartes, dar a renuntat curind la studii pentru a se dedica literaturii. Miinile impreunate, un volum de poeme care i-a aparut in 1909, a stirnit interesul criticii, dar abia in 1922, cind publica romanul Sarutul dat leprosului, Mauriac devine faimos. In 1933 este ales membru al Academiei Franceze. Supravietuieste Primului Razboi Mondial, fiind mobilizat ca infirmier in trupele armate, pe teritoriu ocupat. In 1958, Charles de Gaulle ii confera titlul de Mare Ofiter al Legiunii de Onoare. Romanele sale – dintre care amintim Pustiul dragostei (1924), distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze, Therese Desqueyroux (1927), Destine (1928), Misterul Frontenac (1933), Caile marii (1939) – s-au bucurat de un succes imens, fiind traduse in aproape toate limbile. In 1952 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatura pentru insemnata contributie adusa la dezvoltarea acesteia in calitate de romancier, poet, dramaturg, gazetar si polemist.