Yukio Mishima

De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, prozatorul, poetul şi dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului XX. Kimitaka Hiraoka, pe numele său adevărat, s-a născut în 1925 la Tokio, într-o familie de samurai, şi începe să scrie încă de la vârsta de doisprezece ani. La şaisprezece debutează în prestigioasa revistă literară Bungei-Bunka. Pentru a-şi ascunde identitatea faţă de tatăl său, adept al unei educaţii stricte, în conformitate cu cerinţele tradiţiei, adoptă pseudonimul Yukio Mishima. În 1943 îşi începe studiile la Facultatea de Drept a Universităţii din Tokio. Cinci ani mai târziu îi apare primul roman, Confesiunile unei măşti (Humanitas, 2003), care îl propulsează în rândul celor mai cunoscuţi scriitori ai noii generaţii. Mishima începe astfel o carieră literară fulminantă, publicând în ritm constant romane, printre care se numără: Tumultul valurilor (1954), Templul de aur (1956; Humanitas, 2000), După banchet (1960; Humanitas, 2004), Calea samuraiului (1967; Humanitas, 2007), Soare şi oţel (1970; Humanitas, 2008). Zăpada de primăvară (1968), primul volum al tetralogiei Marea fertilităţii, este urmat de romanele Cai în galop (1969), Templul zorilor (1970) şi Îngerul decăzut (1970). Autor prodigios, a scris numeroase povestiri şi treizeci şi trei de piese de teatru. Întreaga viaţă a lui Mishima a fost marcată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor (vezi eseul său Calea samuraiului, apărut în 1967; Humanitas, 2007). Aceasta îl va împinge în 25 noiembrie 1970, ziua în care încheie ultimul volum al tetralogiei, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.