Insula pinguinilor

„Viata unui popor nu e decat un sir de nenorociri, de crime si de nebunii, lucru adevarat pentru natiunea pinguina, ca si pentrutoate natiunile. Cu exceptia aceasta, istoria pinguinilor este vrednica de admiratie de la un capat la altul.“

Un misionar crestin ajunge, pacalit de Diavol, pe o insula acoperita de gheturi si, avand o vedere foarte proasta, ii confunda pe marii pinguini din specia Great Auk (disparuta la jumatateasecolului al XIX-lea) cu niste pagani ce trebuie crestinati. El boteaza animalele, iar Dumnezeu, care in mod normal le pemite doar oamenilor sa fie botezati, rezolva problema daruindu-le pinguinilor suflete si transformandu-i in fiinte omenesti. Astfel incepe istoria pinguinilor, ce o oglindeste, satiric, pe cea a Frantei si a Europei Occidentale. Pinguinii trec prin marile migratii, prin Evul Mediu eroic, prin Renastere si cunosc o epoca moderna, tehnologica; civilizatia lor ultraindustriala e distrusa, pana la urma, de o campanie terorista, si totul porneste de la capat. Insula pinguinilor e o critica a naturii umane; morala, obiceiurile si legile omenesti sunt obiectul satirei lui Anatole France.

Cele mai citite carti, de la clasici la contemporani. Colectia Carte de Buzunar – un refugiu in lectura, oricand, oriunde, intre doua destinatii, la un ceai sau in autobuz.

Anatole France (1844, Paris – 1924, Tours), pseudonimul lui Jacques Anatole François Thibault, poet, jurnalist si romancier prolific, a primit, in 1921, Premiul Nobel pentru Literatura.

France a fost considerat de contemporanii sai omul de litere francez ideal; cateva carti au devenit, in timpul vietii sale, bestselleruri, iar romanul care i a adus celebritatea, Crima lui Sylvestre Bonnard, a fost premiat de Academia Franceza in 1881. In 1896 France avea sa devina, el insusi, membru al Academiei Franceze. Stilul sau, modelat dupa Voltaire, scriitura lui eleganta, amestecul de scepticism, hedonism si ironie, tipic viziunii sale, aveau sa l transforme intr unul dintre autorii clasici ai epocii.

In Insula pinguinilor (1908), Anatole France satirizeaza moravurile societatii franceze de secol XVIII si XIX si, in subsidiar, ironizeaza superstitiile populare si fetisurile religioase din toate timpurile. France rezerva, in acest tur de forta alegoric prin istoria umanitatii, un spatiu amplu relatarii fictionale, de pe pozitii critice, a Afacerii Dreyfus. Romancierul a jucat un rol important in aceasta controversa, semnand faimoasa scrisoare a lui Émile Zola, J’accuse, in sprijinul lui Alfred Dreyfus. Dupa mai bine de un deceniu, nevinovatia tanarul ofiter evreu, acuzat de spionaj, a fost dovedita, dreyfusarzii avand castig de cauza.

Printre cartile publicate de Anatole France se mai numara volumul de poeme Poèmes dorés (1873), Poftele lui Jean Servien (1882), romanul autobiografic Cartea prietenului meu (1885), Ospataria „La regina Pédauque“ (1893), Thaïs (1890), colectia de cronici literare La Vie littéraire (1888 1892), colectia de aforisme Gradina lui Epicur (1895), volumul de povestiri Le Puits de Sainte Claire (1895), prozele din Histoire contemporaine (1896-1901), Revolta ingerilor (1914).