Mos Goriot

„... as vrea sa fiu catelusul
pe care ele il tin pe genunchi.
Traiesc cu bucuriile lor. Fiecare
iubeste in felul sau. Iubirea mea
nu face totusi nimanui niciun rau,
de ce lumea nu ma lasa in pace?
Sunt fericit in felul meu.“

Cand Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogatia sa a provocat invidie, speculatii si un oarecare respect. La 1819, momentul in care incepe povestea, batranul traieste in conditii mizerabile, iar singurii sai vizitatori sunt doua doamne fermecatoare, prea frumoase ca sa fie si bune, care vin rar si ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus sa-i dea crezare este Rastignac, un tanar student sarac, dar ambitios, a carui tinta de viata este stralucitoarea societate din foburgul Saint-Germain. Fara indoiala, unul dintre cele mai bune romane ale lui Balzac, Mos Goriot transforma dragostea parinteasca excesiva intr-o tragedie la fel de devastatoare ca Regele Lear si analizeaza in profunzime doua obsesii epuizante: dragostea si banii.