Parinti si copii

Ivan (Sergheevici) Turgheniev, romancier, poet si dramaturg rus, este cunoscut pentru portretizarea realista, plina de afectiune, a taranilor rusi si pentru studiile pline de profunzime asupra intelectualitatii, intr-un moment in care aceasta incerca sa impuna o noua etapa a istoriei Rusiei.

Printre scrierile sale se numara: Jurnalul unui usuratic (1850), care a consacrat atributul de „usuratic“ intelectualului rus lipsit de vointa, caracteristic secolului al XIX-lea, ciclul de proze scurte Povestirile unui vanator (1852), in care critica iobagia, capodopera dramatica O luna la tara (1855) si romanele Rudin (1856) si Un cuib de nobili (1859), doua scrieri pline de lirism si de sensibilitate. Interesul sau in privinta schimbarilor si a diferentelor dintre generatii este reflectat de scrierile In ajun (1860) si in controversatul Parinti si copii (1862), cel mai important roman al lui Turgheniev. In Fum (1867) sunt caricaturizate ambele orientari, de dreapta si de stanga, ale intelectualilor. In ultimele sale scrieri, Un rege Lear al stepelor (1870) si Apele primaverii (1872), scriitorul combina nostalgia elocventa cu fantezia, in timp ce Destelenire (1877) este inchinata miscarii narodnicilor si incercarii lor de a implanta ideea revolutiei printre tarani.