Therese Desqueyroux

„In clipa aceea Bernard simti din plin bucuria triumfului: in aceasta seara a ajuns in sfarsit sa domine femeia care intotdeauna il intimidase si umilise; acum e randul eisa se simta dispretuita!“

Pentru a evita scandalul, Bernard, sotul Thérèsei Desqueyroux, o dezvinovateste, la procesul unde aceasta e acuzata chiar de otravirea lui, dar apoi, la intoarcerea acasa, o inchide in dormitorul ei, unde femeia va trai doar cu vin si cu tigari. Dupa un timp, o aduce la un dineu, iar silueta ei scheletica ii socheaza pe invitati. Intr-un lung monolog interior, Thérèse examineaza motivele care au condus-o la tentativa de omor asupra lui Bernard. Thérèse e mandra de inteligenta si de intelepciunea cu care se crede inzestrata, in timp ce sotul ei, departe de a incerca sa o inteleaga, foloseste o strategie elaborata pentru a-i infrange vointa.

Cele mai citite carti, de la clasici la contemporani. Colectia Carte de Buzunar – un refugiu in lectura, oricand, oriunde, intre doua destinatii, la un ceai sau in autobuz.

François Mauriac (1885 1970), romancier, poet, jurnalist si eseist francez, membru al Academiei Franceze, a primit in 1952 Premiul Nobel pentru Literatura.

Mauriac a mai fost laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceza, in 1925, si a primit titlul de Mare Ofiter al Legiunii de Onoare in 1958. Nobelul i-a fost acordat „pentru profunda sa intuitie spirituala si pentru intensitatea artistica cu care a dezvaluit in romanele sale drama existentei umane“.

Thérèse Desqueyroux (1927) se bazeaza pe o stire de ziar despre o femeie care a incercat sa-si otraveasca sotul cu tratamentul Fowler – o solutie de arsenic. Intr-un lung monolog interior, femeia examineaza motivele care au condus-o la tentativa de omor – de la apasarea obligatiilor materne la viata sufocanta alaturi de sotul ei, Bernard, a carui singura pasiune pare a fi vanatoarea. Personajul apare si in alte romane ale lui Mauriac, precum Sfarsitul noptii (1935) si in povestirile Thérèse chez le docteur (1933) si Thérèse à l'hôtel (1933).

Printre cele mai cunoscute scrieri ale lui François Mauriac se mai numara Sarutul dat leprosului (1922; romanul care i-a adus celebritatea), Génitrix (1923), Pustiul dragostei (1925), Destine (1928), Cuibul de vipere (1932), Caile marii (1939), La Pharisienne (1941), Galigaï (1952), Un adolescent de altadata (1969). O serie de opere complete ale lui Mauriac a fost publicata in 12 volume, intre 1950 si 1956.