Amos Daragon. Mania lui Anki

Enki, zeul suprem al panteonului sumerian, ii aparu intr-o noapte in vis celui mai puternic dintre preotii sai si-i spuse sa construiasca un turn care sa ajunga pana la cer si dincolo de nori. Aceasta cladire, numita El-Bab, avea sa fie o minune a lumii si trebuia sa indemne toate popoarele de pe pamant sa slaveasca o singura divinitate, intr-un cult unic, pe potriva maretiei si a stralucirii lui Enki.
Fu deschis, prin urmare, un santier imens, iar, pentru indeplinirea acestei sarcini, mii de bar­bati si femei fura inrobiti si pusi sa munceasca ca sclavi. Incepura sa ridice un turn atat de inalt, incat sfida toate legile fizicii. Fara mila si fara chibzuinta, marele preot Enmerkar si Arrata, regele intinsului tinut Dur-Sarrukin, isi unira fortele ca sa cladeasca turnul El-Bab.
In panteonul zeilor sumerieni, Enki fu certat cu asprime si criticat indelung pentru ca-i inspirase o astfel de viziune preotului sau. Fu invinuit de uzurparea puterii divine si i se refuza titlul pe care-l ravnea cu atata patima, cel de zeu unic. Ba chiar ceilalti zei se aliara impotriva lui si hotarara sa-l scoata din panteon pe zeul cel plin de sine.
Insa raul fusese deja facut...