Extra discount de angajat
Mai redus ?
Felicitari!
Ai facut un Happy Deal.
Vei primi pe email
extra
discount

garantat in:
Extra
discountul

este gata!
00:00:00
Obtine discountvezi discount >inchide

Cutia postala a cerului

(15 voturi)
In curand!
Prezentare
Cea de a sasea carte de poezie semnata de Maria Postu, continua simplitatea arhitecturala a unui templu al emotiilor („Maria Badea Postu-nota in Romania literara nr.16/1997 Andreea Deciu – are curajul de a scrie pur si simplu, redesteptand sensibilitatea a ceea ce nu mai baga nimeni in seama, emotia.“)
Poeta „se exileaza“ - dupa cum remarca Marcel Crihana la debutul editorial (Insomnii molipsitoare,) 1994 in toamna - “dar nu o toamna realizata prin imagini cromatice, vizuale, ci o toamna-iarna a sentimentelor (a unor finaluri), un anotimp al insingurarii, al cetii, al frigului, al neputintei de a stabili o comunicare normala cu cei din jur.“
“O melancolie intensa trece prin toate poemele din volumul Mariei Postu, insirandu-le ca niste margele pe ata.(…)Marturisirole poetei, de o brutala sinceritate cel mai adesea, vizeaza caderea in timp,intunecarea in care totusi arta ramane un posibil refugiu.“ - Horia Garbea 
De fapt e vorba despre o cautare febrila a libertatii in care ne instrainam, mimand fericirea: „acestea sunt steagurile fluturand in ziua victoriei,/ acesta e monumentul ridicat in cinstea acelei zile,/acestea sunt orasele pe care le-au cucerit,/cu milioane de locuitori eliberati din captivitatea/singuratatii,/si oblsigati sa sparga intre dinti/fiolele de supravietuire in doi.“(promisiunea unei zile perfecte) Context
in care sinele se disipeaza in identitati straine, in gesturi si lucruri marunte, un fel de papusi Matrioska identitatre:“dincolo de masca lui Dorian Gray, dincolo de replicile/lui Stavroghin, de inocenta lui Aliosa si/de cumintenia Margaretei, sunt eu, cea adevarata“ (vize pentru fericire); sau “ rearanjez o vitrina amenintata cu prabusirea/ si refac desenele de pe peretii boutiqu-ului/unde n-ai mai intrat de mult, alung chipurile/ratacite in oglinda vitrinei si agat de clanta /un anunt cu de vanzare totul“. (de vanzare totul)
Acele alte chipuri traiesc in locul poetei, obligand-o la clandestinitate sentimentala: „mi se scoate locuinta la inchiriat/ e o cale foarte lunga/ ma intreb ce vor face viitorii chiriasi cand se vor trezi / cu mine la mijlocul noptii rasfoind manuscrisele neterminate/deruland casete vechi/ascultand discuri uzate lipind pagini lipsa/ din trecutul meu.“(lipind pagini lipsa), „am mers de la un capat la altul al camerei/ ca si cum as fi traversat planeta/ incercand s-o masor/dar mereu imi ieseau/alte dimensiuni in functie de cati prieteni intrau/ si ieseau din memoria mea (…)/ adevaratele calatorii nu se maasoara in ani lumina/ si in investitii financiare exorbitante/ii spuneam chipului ostil din oglinda/ care incet-incet se imblanzea/ si incepea sa semene cu mine.“ (un varf de ac)
In singuratatea indiferenta dintre eu si ceilalti/celalalt, cautarea este mai curand o febrilitate a neantului decat o speranta: „strainul acela intreaba pe toti care este drumul / spre paradis, unii intorc capul indiferenti/ altii spun ca nu vorbesc limba paradisului, cei mai multi il indreapta spre stanga, vin altii si il trimit spre dreapta/si tot asa cand in sus si cand in jos…“(poem in limba paradisului);“ pe strazile vietii mele trec aceiasi trecatori/ ca intr-un film derulat pana se rupe banda,/aceiasi trecatori pe care nu am avut timp sa-i observ/ si ma resusciteaza crezand ca am lesinat,/ suna la 112 sau pur si simplu cheama politistul de serviciu,/unii chiar cred ca am murit/ si in locul meu e alta femeie/ atat de diferita de cea pe care o stiau ei/ imi cer sa ii prezint femeilor din mine,/ tu pe care o preferi,/ pe cea in alb,pe cea in rosu ori pe cea in
alb?“(cati ani de fericire mai am)
Gustul pregnant de cenusa vulcanica al cuvintelor lasa sa se banuiasca incandescente profunde, tensiunile acumulate sub crusta anonimatului cotidian, cu labirinturile sale de oglinzi:“se spargea cate un bibelou din vitrina/in urma trecrerii tale prin oglinzile pe care le asezam naive/capcane in care speram sa cad intr-o noapte „(poate am trecut de mii de ori)
Feminitatea devine insa in jocul de-a v-ati ascunselea nu doar intim ( „ascunzandu-ma in spatele cartilor /ca in spatele unor operatii estetice nereusite“; traiesc intr-un cer de forma unei nuci despre care se spune/ca ar avea gust bun/nu voi sti niciodata daca traiesc /sau nu sunt decat o pata pe planseta unui arhitect orb“, etc) ci si intr-o varianta holly-woodiana a vietii de zi cu zi, care transmite in direct totul despre “ femeia ascunsa in spatele tejghelelor ci chinezarii si alte kitdchuri/femeia in uniforma de soldat ori femeia travestita/ascunzandu-si feminitatea sub un nor de fum/si o curea uriasa de piele sintetica.“
Desigur, se mai poate trai intr-un tablou neterminat, in care poti sa-ti colorezi sufletul:“aveam pielea de panza cu mios de clei/de parca murisem si fusesem imbalsamata/iar tu venisesi la inmormantare/cu tuburi de culori in mana/in loc de flori.“(tablou neterminat).Si se mai poate muri, in scrisori neexpediate (cutia postala a cerului e doldora de scrisori necitite“), definind femeia imaginara „femeia astfel descompusa si recompusa zilnic „(cuvinte de care am absoluta nevoie)
Poate ca uneori e tarziu in poezia Mariei Postu, dar acel tarziu are nobletea lacrimii care,in mod paradoxal, nu defineste nefericirea, ci aviditatea fericirii.Precum in superbul poem intitulat calatorind spre halta Soimul: “ calatorind cu vagonul de clasa a treia/ trebuia sa cobor la halta Soimul/ciudat nume a carui profunzime mi-a scapat intotdeauna/Soimul ar putea fi o halta spre o destinatie necunoscuta/ar putea fi numele unei menajerii ciudate/unde rar coboara cineva/iar de urcat, n-o facea nimeni,/pentru ca toti se urcau din cea mai de sud statie/dincolo de care incepea o alta lume, se vedeau prin ceata/siluetele unor metropole mai indepartate ca steaua polara,/pierdeam ore intregi stand cu ochii lipiti de geamurile nespalate/ale trenului de clasa a treia incercand sa identific/ in orasele acelea suprarealiste semnele vietii,/pe cineva care sa ma recunoasca si sa-mi trimita chemare,/treceau astefl
nopti intregi cand eu calatoream prin campia inghetata/spre halta Soimul, orasele acelea se apropiau si se indepartau de mine/ca niste fete morgana,/statia Soimul se muta, se juca vicleana cu mine,/ si acum cand pot calatori atat de repede in cele mai exotice orase,/ea imi face semn cu un ras had si ma cearta/ca degeaba incerc sa aflu/in ce galaxie s-a mutat, degeaba incerc s-o conserv/in formolul unui poem de clasa a treia…“
Tristetea, in cazul poetei Maria Postu, poarta rochia de bal a iubirii.“ (Lucian Manailescu)
Produs publicat in 2014 de eLiteratura
Data aparitiei: Aprilie 2014
Format: 145x204
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 111
Mai mult
Nu ai vizualizat nici un produs.