Zen. Jurnal 2004-2010

Ce imensa diferenta intre vechile mele jurnale (cele dinainte sa fac, sa zicem, 40 de ani) si cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar si-n deznadejde, celelalte – disperate chiar si cand viata pare blanda cu mine. Acum sunt in acel moment cand am ajuns la marginea cea mai indepartata a mintii mele, atat de indepartata ca am uitat, pe drum, de ce inaintez. Am adunat pe drum atata experienta, incat nu mai pot face nimic cu ea, fiindca fiecare graunte de cunoastere se anuleaza cu toate celelalte: ca sa faci ceva trebuie sa stii putin. (...)

De altfel, dintre toate speciile literare – hai sa zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurda. Mana ta stanga da bani mainii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu insuti stii de fapt mult mai bine decat cel care noteaza, caci durerea e autentica, pe cand „ma doare“ e o conventie.