Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian

„Toamna decanei prezinta cititorilor spectacolul unei existente din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocarile. O viata compusa din renuntari, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, intuitii, angoase si bucurii. O viata schimonosita de convulsii ideologice si innobilata de prietenii inalte. O viata-slalom, o viata-arsura, o viata-caleidoscop si, de ce nu?, o viata-document. Antoaneta Ralian nu este – si nu stiu sa fi fost vreodata – grefierul acru al propriului destin. Prezenta ei destinde in loc sa crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbeste si scrie sampanizat, cu sinceritate, cu umor si cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre incercarile carora a fost supusa. Acum, in popas pe acoperisul varstei, Antoaneta Ralian accepta sa-si aduca aminte cum a fost. Daca nu pentru un volum de memorii, macar pentru curiozitatea mereu treaza care ne insoteste intrebarile.“ (Radu PARASCHIVESCU)

„Cred ca motorul supravietuirii e vitalitatea, dinamismul in limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se intampla in jur, senzatia impusa ca esti inca in circuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete si remuscari pentru fapte ireversibile, nu fuga in trecut, ci ancorarea in prezent (oricat ar fi el de urat), adaptarea la acest prezent. In afara de varsta, eu trebuie sa lupt cu singuratatea totala, cu deteriorarea crescanda a sanatatii, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Si lupt, cat oi mai putea lupta. Probabil ca e ceva care tine de ingredientele din coca, nu stiu. Poate ca sunt mai puternica decat cred. Ma inconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, ma infrupt din tineretea si din energia lor. E-adevarat, uneori situatia ma depaseste, dar nu-mi dau voie sa obosesc. Nu-mi dau voie sa ma plictisesc. Nici sa sper, nici sa fac proiecte. Stiu ca timpul mi se comprima vazand cu ochii. Il vad grafic cum se ingusteaza in fata mea. Dar refuz sa-mi plang de mila. Ma agat de orice placere.“ (Antoaneta RALIAN)