200 de intamplari nostime din viata Parintilor

Serios despre lucruri care te fac sa zambesti...

Sunt din ce in ce mai dornic sa descopar bucuria inteligenta. Nascuta din situatii ori increngaturi de situatii de viata, cartea aceasta pe care Romeo Petrasciuc cauta sa o largeasca tot mai mult este un scurt tratat de "reveneala" din marea lehamite din jur. Scria candva C. S. Lewis ca "ura nu se cere(a) disimulata de dragul convenientelor sociale sau de teama ca nu cumva cineva sa te acuze de nevroza. O vedem, asadar, in starea ei salbatica" (Meditatii la Psalmi, Ed. Humanitas, 2014, pg. 37(. Dinaintea salbaticiei urii ce a cuprins Tara si a rastignit Biserica, emotia unei memorii anecdotice poate restaura normalitatea. Ceea ce veti citi nu sunt scornituri, ci fragmente de viata, aschii de zambet cordial.

Vajnicii aparatori ai ortodoxiei incruntate s-au ciufulit la suflet cand au aparut cele doua volume de cate 77 de intamplari cu haz, care au facut, insa, deliciul celor care nu cred ca acreala din suflet este trasatura de caracter a unui ortodox. Autorul a continuat sa asculte si sa noteze, sa culeaga si sa hohoteasca bucuros atunci cand poanta era buna. Multi au socotit cartile anterioare o culegere de poante ori anecdote cu preoti. Nu e chiar asa. Sanatatea sufleteasca a unui om se masoara si in puterea de a asuma critica celor din jur, ironia cinstita, fara mizerii in care sa se ascunda orice altceva decat dialogul constructiv si distructiv de toxine sufletesti. Ele sunt scurte retete de detoxifiere...

S-a adaugat acelor jurnale cu zambete o serie de povestiri noi. Prin cel de acum sutneti invitati sa va scrieti propriul volum cu destinderi. La cata ura am acumulat, ca oameni, in viata cotidiana, indraznesc sa va rog sa fiti curajosi. Refuzati rautatea livrata sub chip de combustie pentru parvenire sociala si invatati sa deveniti! suntem dinaintea unui scurt "roman" de istoria rasului sanatos. Remarc ca romanii, atunci cand cauta sa treaca peste momente dificile din istoria lor, o dau pe amintiri zambitoarea.

Asa au aparut in vremea din urma tot soiul de contributii livretti, de amintiri cu staif si hohotitoare, deopotriva. N-ar strica, din cand in cand macar, sa revigoram rasul. Pentru sanatatea sufletului si iesirea din lehamitea din jur. Romeo Petrasciuc reuseste! Ramane un hatru. Celor care se incapataneaza sa ne spuna si cum sa zambim ca sa fim crestini nu le recomandam cartea. Pentru ceilalti... liber la zambet!