Adam la rasCruce

"Acest interval dintre cele doua Sambete, care ne pregateste pentru intalnirea cu Hristos in lumina invierii Sale, e mai mult decat o mangaiere sau o tamaduire a ranilor noastre de suprafata. E o intrare in taina rascumpararii omului, care se poate actualiza in fiecare inima receptiva si in carnea fiecarei vieti insetate de Dumnezeu. Este vorba despre fiecare dintre noi intr-un fel care s-ar putea dovedi eliberator, dar nu ramanand la noi insine, ci iesind ca Lazar din „mormantul lenevirii” si din inertia mintii, intelegand sensul „biruintei prin smerenie”, al asteptarii pe care Dumnezeu o are in relatie cu noi, dandu-ne seama de riscul infidelitatii si cutremurandu-ne in fata Celui Care pe Cruce a insotit cele sapte rostiri cu si mai adanci taceri.” (Bogdan Tataru-Cazaban)