Adaptarea contractului in dreptul romanesc si in dreptul comparat

Lucrarea de fata este structurata in cinci capitole si se concentreaza in jurul identificarii conditiilor juridice care privesc notiunea de adaptare contractuala, analizata prin prisma complexitatii sistemelor de drept international si european al contractelor, mai precis: sistemul german, francez, de common law si romanesc.

Dorinta noastra a fost a ne axa pe notiunile de reconfigurare si reinitializare a manifestarii de vointa a partilor. Ne propunem ca, prin prezentarea comparativa a diverselor tehnici reglementate in sistemele de drept european si international al contractelor, sa identificam solutii concrete in a completa deficitul procedural existent in dreptul romanesc care vizeaza dreptul civil, mai ales in ceea ce priveste limitarea impusa partilor de a alege doar anumite remedii contractuale intr-un cadru, de cele mai multe ori, ultrainstitutionalizat.

Solutiile de noutate propuse sunt acelea care fac referire la solutionarea raportului conflictual intre dreptul de dispozitie al partilor in ceea ce priveste adaptarea contractului ca urmare a interventiei unor situatii extranee controlului lor care dezechilibreaza raportul contractual initial. In general, procedurile contractuale referitoare la impreviziune sunt tratate intr-o viziune interna de factura non-organicista, sentimentul refractar al patrunderii "in exterior" fiind inca resimtit pe plan national.

De aceea, suntem partizanii unei sondari meticuloase a diverselor metode si tehnici comparatiste ale dreptului german si francez care ar urma sa "completeze" golurile existente in legislatia romaneasca privitoare la procedurile adaptarii contractului. Concret, dorim o analiza comparatista a acestor proceduri; in mod natural, solutiile propuse vor fi in deplina concordanta cu directivele europene si jurisprudenta C.E.D.O., dar si cu diverse decizii pe plan international.

Procedura adaptarii contractului sau revizuirea sa si readucerea la conditiile initiale sunt impuse pentru a-i conserva utilitatea, respectiv eficienta. Atat revizuirea, cat si incetarea contractului se pun in practica fie prin acordul partilor, fie printr-o decizie judiciara. Vointele partilor fiind reunite, principiul echilibrului contractual cat si al adaptarii sale pot pastra calitatea, libertatea de care se foloseste profesionistul in elaborarea muncii sale.