Al patrulea hagialac

"Rareori am gasit in paginile lui Lovinescu o hermeneutica inzestrata cu un "program": insensul acesta, cu o systema, adica ceea ce tine cunoasterea laolalta, lasand-o sa evolueze in modorganic si sa isi structureze categoriile, metoda sifinalitatile, in virtutea acestei dezvoltari organice. Or, Craii de Curtea Veche devin un pretext pentru cristalizarea proiectului herme-neutic al lui Lovinescu.

Deconstructia incepe, intr-un spirit al Scufundatorilor din Delos, cu "o prima navigare": adica, un prim sens de suprafata al operei, ceea ce se traduce, neaos, ca fiind executia unor ,,tarcoale prelimi-nare". Lucrarea joaca lumea inganata, analogia - conver-tita mai tarziu in polemica serioasa, dintre Mica si Marea Lume. E o carte cu,,lucruri stranii", dar cred ca nu strani-etatea e ceea ce va soca aici, ci strainatatea: departarea de sens, dislocarea semantica, pasionala, fata de traditie, de pudoarea conventionala si de subiectele banale care fac din viata un obiect saracit de vitalism speculativ pentru literatura." (Oana Serban, fragment din prefata)