Arheologia Necunoscutului. Perspective Inedite

Necunoscutul tine toate paginile istoriei angajate in descoperirea celor ce sunt, a manifestarilor acestora, mereu diferit, care de cele mai multe ori ne surprind si al caror izvor nu se epuizeaza nicicand. Pentru a fi in tandem cu astfel de schimbari, mintea omului ar fi bine sa se deschida spre noi perspective privind existenta noastra, a celor din lume si de dincolo de ea.

Oceanul energetic celest este plin de informatii, sursa de inspiratie nesecata pentru cei care cauta raspunsuri, indiferent de domeniul din care isi exprima interesul.

Scopul cunoasterii atat prin stiinta cat si prin religie fiind identic – acela de-a vedea in lumina proprie cele ce sunt si a afla adevarul despre toate cate exista, cautarea isi are rostul ei.

Planul material ne ofera date concrete, mai usor de reperat, intrucat schimbarile sunt mai lente, insa cel energetic este presarat cu surprize, deoarece viteza de schimbare este mult mai mare si chiar cu aparaturi performante sunt greu de decodificat. Este motivul pentru care in domeniul de cercetare stiintifica pot aparea ”parelnice inadvertente” si pentru faptul ca energia se conduce dupa altfel de legi decat materia. Vorbim in astfel de situatii de neputinta de-a le converti in date concrete, care sa faca palpabile anumite fenomene.

Cand abordarea se face in temeiul posibilitatilor de ordin spiritual, preschimbarea are un alt substrat, mai elastic si de cele mai multe ori mai aproape de adevar. Nici gravitatia n-ar putea fi explicata daca n-am tine cont de elasticitate, stiind ca ea este o urmare a deformarii spatiului din cauza greutatii corpurilor ceresti si care imprima acea traiectorie eliptica pe care o urmeaza, nu o rotire in cerc, cum ar presupune un plan perfect orizontal.

In acest context precizia datelor ca urmare a cercetarii spirituale se datoreaza revelatiei si este mai aproape de adevar, pentru simplul motiv ca credinta are elasticitatea necesara, fapt atestat de Parintele Dumitru Staniloae prin cugetarea: ”Pentru credinta nu exista mistere”.

In zilele noastre „cerul revelatiei” este umbrit de lipsa educatiei spirituale, iar habotnicia a insotit de secole istoria omenirii nu mai putin fariseismul. Teoretic s-ar parea ca avem cuvintele la noi, dar acestea nesincronizandu-se cu faptele, ne transforma in farisei si ca dovada ca este asa, observam ca de-a lungul istoriei doar Sfintii parinti, preotii induhovniciti si unii dintre mari ganditori au evoluat spiritual si si-au pus in valoare potentialul cu care toti oamenii au fost dotati inca de la Facere. Ca urmare in lume abunda „omul lipsit de chip uman“, nu doar pentru ca s-a lasat sedus de falsul rai material, ci si pentru ca ocolind educatia spirituala ratacesc in bezna necunoasterii, acel iad despre care vorbesc Sfintii parinti. Este motivul pentru care multi oameni sunt in pericol „sa se piarda pe sine“, in primul rand pentru ca nu fac nici un efort sa se regaseasca si in al doilea rand pentru ca nu au un indrumator spiritual.

Degradarea umana are la baza lipsa initierii in cele sufletesti, lipsa acuta de respect pentru demnitatea umana si care ne dezvaluie un crunt adevar – lipsa iubirii de aproapele.

Spicuind din „culisele devenirii” descoperim ca aceasta se produce pe arii restranse si pentru ca multi oameni decid sa se supuna sortii, anulandu-si din start liberul arbitru, cu care Dumnezeu i-a daruit. Adeptii predestinarii nu stiu ca „soarta” poate fi schimbata si eventualele evenimente neplacute preintampinate, daca nu uitam rugaciunea si fapta buna o secondeaza.

 Parafrazandu-l pe Sfantul Ioan Gura de Aur care acorda prioritate faptei bune, fata de minune, sustinand ca minunea este dar de la Dumnezeu, dar fapta buna il implica si pe faptuitor, avem motive intemeiate sa ne orientam in aceasta directie.

Omul care se descopera ca si chip in asemanare cu chipul Creatorului sau, devine o „rugaciune intrupata“ si-si sculpteza destinul nu doar in taramul celor vazute ci si in vesnicie.