Astrologie si religie la greci si romani

Franz Cumont (1868-1947), istoric, arheolog si filolog belgian, a contribuit imens la dezvoltarea istoriei religiilor antichitatii tarzii. El a publicat in numeroase enciclopedii standard, a facut sapaturi pe tarmul Eufratului in conditii politice dificile si a fost membru al majoritatii academiilor europene. Cartea cuprinde o serie de conferinte tinute sub auspiciile Comitetului American pentru Prelegeri de Istorie a Religiilor, al caror scop este sa sintetizeze rezultatele cercetarilor efectuate de autor timp de mai multi ani in domeniul astrologiei antice si al religiei astrale.

Obiectivul nostru in cursul acestor prelegeri se va limita in a arata in ce fel astrologia si cultul oriental al astrilor au transformat credintele lumii greco-latine, cum s-a manifestat in diferite perioade puterea mereu crescanda a influentei lor si prin ce mijloace s-au pus in Vest bazele unui cult sideral ce a constituit faza cea mai inalta a vechiului paganism. Aceasta teologie erudita, ce includea in speculatiile sale intreaga lume, a eliminat formele mai limitate de credinta si, schimband caracterul vechii idolatrii, a pregatit in multe privinte aparitia crestinismului.

Daca ne intoarcem la stadiile cele mai timpurii de dezvoltare ale fiecarui domeniu al cunoasterii, pana in perioada alexandrina si chiar cea babiloniana, vom descoperi aproape pretutindeni influenta perturbatoare a acestei matematici astrale. Copacelul acesta, ivit in buruienile de langa arborele cunoasterii, a crescut din aceeasi tulpina si si-a amestecat ramurile cu ale sale. Astrologia nu numai ca este indispensabila savantului dornic sa urmareasca progresul anevoios al ratiunii de-a lungul meandrelor si raspantiilor sale - poate misiunea cea mai inalta a istoriei, dar pe langa asta, ea beneficiaza si de interesul pe care l-au trezit toate manifestarile irationalului.

Astrologia se impune a fi luata in considerare de orice istoric al religiilor nu numai fiindca este combinata cu teorii stiintifice si nici fiindca intra in invatatura misteriilor pagane, ci pentru ea insasi. Din acest motiv, cercetatorul este obligat sa investigheze cum si de ce s-a format alianta, la prima vedere de neinteles, intre matematica si superstitie. A o considera pur si simplu o boala mintala nu constituie o explicatie. Chiar si in acest caz, la drept vorbind, aceasta halucinatie tot ar merita sa fie studiata, fiind cea mai persistenta din cate au bantuit creier.