Bastardul

„Intrarea cafenelei era luminata discret de doua felinare asezate de o parte si de alta a firmei colorate, atarnate sub bolta de deasupra usilor de la intrare. Sile o vazuse cu prilejul primei invitatii de sarbatoarea Craciunului, trecand prin fata ei impreuna cu Mirela Mireille Minou, dar intrand pe o alta usa laterala de pe strada Portului.
A asteptat cateva minute peste drum, sa vada daca intra sau iese cineva din cafenea, parandu-i-se ca ar fi inchisa, desi nu trecuse cu mult peste ora sapte seara. Dupa ce a vazut iesind doi marinari, foarte bine dispusi, care au apucat-o in jos, spre port, imparta-sindu-si cu glas tare impresii si razand in hohote, despre ispravile lor de la cafenea, Sile a trecut strada si a intrat, inchizand usa incet in urma lui, de parca-i era teama sa nu trezeasca pe cineva inauntru.
In micul hol in care intrase, l-a intampinat portarul: un barbat inalt, mustacios, imbracat intr-o suba alba, cu fireturi aurii, ca un general, si pe cap purtand o caciula cazaca, cu numele cafenelei inscris pe ea.
- Buna seara, boierule!... Bine-ati venit! l-a intampinat portarul. Doriti la cafenea, ori la cofetarie?
- La cofetarie, a raspuns Sile, sta-panit de emotia omului care intra pentru prima data intr-un asemenea local...”