Billie

Billie si Franck zac pe fundul unei prapastii, intr-o vagauna din Muntii Cevennes, iar Franck si-a pierdut cunostinta. Ca sa-si salveze cel mai bun prieten, alaturi de care a trecut prin lungul sir de peripetii ce a fost viata lor de pana atunci, Billie face singurul lucru care-i trece prin cap: ii tine stelutei sale norocoase o pledoarie insufletita, dezarmant de sincera si adesea ireverentioasa in favoarea prieteniei lor. Ii povesteste cum au reusit sa se scoata unul pe celalalt de pe fundul prapastiei care fusese copilaria lor din „lumea a patra“, marcata, pe de o parte, de un tata intolerant si cu idei extremiste si o mama abrutizata de bautura si, pe de alta, de mizeria unei vieti traite langa groapa de gunoi, intr-o familie abuziva si nepasatoare. Ii descrie micile explozii de fericire si frumusete aduse de muzica sau carti, dar si ranile de nevindecat provocate de oameni, capriciile si greselile fiecaruia si curajul de a-si lua viata in propriile maini, construind, cu o tandrete stangace si un umor exuberant, uneori deocheat, un manual de supravietuire prin iubire.

 „Billie, Billie a mea, aceasta micuta printesa a copilariei spulberate care-si croieste drum prin viata cu o pusca de vanatoare intr-o mina si fluturand Cu dragostea nu-i de glumit in cealalta, este cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata mea de scriitoare.“ - Anna Gavalda