Blaga, intre legionari si comunisti

Marta Petreu cerceteaza zvonurile care au circulat si circula inca in mediul romanesc, uneori si in cel international, despre orientarea politica extremista – legionara, apoi si comunista – a lui Lucian Blaga. Poet, dramaturg si filosof, Blaga este cel mai complex autor din cultura romaneasca a secolului XX. Zvonul despre legionarismul lui este cu atit mai surprinzator cu cit autorul, spre deosebire de alti filosofi sau scriitori romani, nu a facut politica si nu a scris texte politice.

Au dreptate legionarii care sustin ca Blaga a fost un legionar ascuns? Ce semnificatie a avut pentru viata si opera lui faptul ca a avut multi prieteni si exegeti legionari, precum si exegeti si colaboratori comunisti? De ce l-a atacat teologul D. Staniloae, a avut acesta dreptate cind a scris ca Blaga este un pericol pentru natiunea romana? De ce a purtat C. Radulescu-Motru o campanie sistematica impotriva filosofiei lui Blaga si de ce s-a solidarizat Academia Romana cu Motru? A dedicat intr-adevar Blaga piesa Avram Iancu lui Corneliu Zelea Codreanu? Au dreptate comunistii, incepind cu Lucretiu Patrascanu si terminind cu Mihai Beniuc, sa-l acuze pe Blaga si opera lui de fascism, legionarism, misticism, ortodoxism? Si-a meritat oare Blaga destinul, elogiile lui Carol al II-lea, apoi hartuielile la care a fost supus din cele mai diferite directii, din toamna anului 1940 si pina la moarte? De ce l-a supravegheat Securitatea pe Blaga si la ce concluzii a ajuns? Ce relatii erau intre Blaga si Cercul Literar? De ce a facut Blaga in 1959 un „Memoriu” catre C.C. al P.M.R.? Ce rol a jucat dna Dorli Blaga in publicarea „Memoriului”? Dar Mircea Zaciu?

Acestea si altele de acelasi fel sint intrebarile la care incearca sa raspunda cartea de fata.