Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare

„Atelierul lui e o lume. El nu mai traieste in Franta. O lume mica si alba in care realitatea se schimba, trupurile groase cad si corpurile isi dezvaluie sufletele, esenta. Charon e mic, cu ochi vii. Maini puternice ii piaptana barba desprinsa din Vechiul Testament. Si, daca vrea, te invita sa treci pragul. Si, daca se infurie, te poate arunca afara. Cu suturi in fund. Si, daca e fericit, aprinde focul in forja, fierbe o supa, scoate gaina si o frige direct pe jar. Peretii albi ascund drumurile lumii. Scarile de funie urca pana la patul ascuns. Sculpturile stau exact la distanta de care au nevoie ca sa vorbeasca intre ele. Ca sa vorbeasca in capul lui. Fumul gros de tigara si praful alb de ghips se poarta deasupra lor. Si piatra canta.”

Nascut in Hobita, Gorj, in 1876, Constantin Brancusi a fost al saselea copil al Mariei si al lui Radu Nicolae Brancusi. Drumul sau spre recunoastere a inceput odata cu plecarea din tara spre Paris, cu opriri in Viena si München. In aceasta calatorie a descoperit sculpturile egiptene antice, care ulterior i-au influentat intreaga opera.

Un moment decisiv a fost acela in care a parasit atelierul lui Auguste Rodin, convins ca „la umbra marilor copaci nu creste nimic”. Operele ce ii ieseau din maini intrigau si fascinau, iar multi nu le intelegeau si le considerau prea abstracte, ba chiar „ustensile de bucatarie si instrumente medicale”, cum le-au catalogat vamesii americani cand acestea urmau sa fie expuse la New York. Colegii si criticii de arta credeau insa ca sculpturile lui sunt desavirsite. Mari artisti i-au calcat pragul atelierului si i-au devenit prieteni, precum Marcel Duchamp, Amedeo Modigliani sau Ray Man, admirandu-i lucrarile si bucurandu-se de compania lui si de inegalabilele sale gaini pe jar. Printre cei care il vizitau se numarau si scriitori celebri ca Ezra Pound sau James Joyce.

S-a stins din viata in 1957, in atelierul sau din Paris, lasandu-si opera mostenire statului de adoptie, Franta. Regimul comunist, proaspat instalat in Romania, nu a fost interesat de ea. Sculpturile sale, expuse in cele mai faimoase muzee de arta, sunt vandute pe sume colosale, iar Constantin Brancusi este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, avand un rol esential in evolutia artei contemporane.

Moni Stanila s-a nascut in Tomesti, judetul Timis, in 1978. A studiat teologie ortodoxa la Timisoara si Sibiu. Din 2010 traieste la Chisinau si conduce impreuna cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009), Sagarmatha (Tracus Arte, 2012), Colonia fabricii (Cartea Romaneasca, 2015), O lume din evantaie, pe care sa nu o imparti cu nimeni (Charmides, 2017) si romanul Al 4-lea (Tracus Arte, 2013). La Editura Polirom a mai publicat o carte pentru copii, Razboiul solomonarilor (2018), si romanul biografic Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare (2019). O parte dintre poemele sale au fost traduse in franceza, germana, engleza, suedeza, rusa, azera, catalana, turca, maghiara s.a.