Canonul Ortodoxiei. Sinodul VII Ecumenic. 2 volume

Prezentul volum al seriei "Canonul Ortodoxiei" isi propune sa restituie culturii romanesti sub forma unor dosare de documente comentate - texte puse in contexte - etapele indelungatului proces al pregatirii, definirii dogmatice si receptarii invataturii orthodoxe despre cinstirea icoanelor in Bizant, prelungit cu unul si mai indelungat de definitivare dogmatica a Orthodoxiei, si in centrul carora s-a aflat Sinodul VII Ecumenic de la Niceea (787).

Firul calauzitor al organizarii lor nu este, in primul rand, cel documentar-arhivistic al istoriografului, desi situarea si perspectiva istorica sunt respectate, ci acela al teologului care citeste in ele lucrarea Duhului Sfant in definirea si definitivarea treptata a canonului orthodoxiei dogmatice a Bisericii lui Hristos.

Personajele principale din firul rosu narativ al acestui veritabil roman autobiografic in documente al Orthodoxiei rasaritene sunt doi monahi, doua imparatese, doi papi si patru patriarhi: in doua faze acestia au reusit sa se opuna cu succes si sa stavileasca eforturile tenace a patru energici imparati-militari bizantini, salvatori ai imperiului, dar deveniti inamicii declarati ai icoanelor. Receptarea Sinodului de la Niceea s-a dovedit a fi una complicata si dificila atat in epoca, cat si mai tarziu. Din motive diferite, el a fost contestat frontal atat in Occident, cat si in Rasarit. Dificila a fost receptarea celui de-al doilea Sinod de la Niceea din 787 si in Bizant.

O alta imparateasa, Teodora, si alti doi patriarhi, Metodios si Fotios, reusesc restaurarea definitiva a icoanelor in Bizant si recunoasterea celui de-al doilea Sinod de la Niceea ca al Saptelea Ecumenic.

Parcurgerea diverselor texte grupate in dosarele prezentului volum evidentiaza insistenta autorilor lor pe intelegerea crestinismului orthodox in termeni practici: "dogmele" orthodoxe insele sunt vazute drept garantii ale mentinerii crestinilor orthodocsi in adevarata pietate, in eusebeia, "buna-cinstire" sau venerare a lui Dumnezeu; orthodoxia este adevarata eusebeia, in timp ce erezia duce la dyssebeia, proasta pietate sau "reaua-cinstire" sau venerare a lui Dumnezeu, necrestinilor fiindu-le proprie asebeia, "lipsa de cinstire" sau venerare a lui Dumnezeu, impietatea prin excelenta.