Capitanul Apostolescu si inamicul public numarul 1

Capitanul Apostolescu rezolva mai multe crime si tentative de omor comise la Cluj de un asasin supranumit „omul cu ciocanul“.

O serie de crime si de tentative de omor, carora le cad victime femei de toate varstele, inspaimanta municipiul Cluj, unde capitanul Apostolescu este trimis sa tina cursuri unor ofiteri incepatori in domeniul investigatiilor. Autorul pare sa fi e un barbat, dar descrierile martorilor nu coincid. Daca, la inceput, acesta se foloseste, pentru a-si comite crimele, de un ciocan, ulterior modul sau de operare se schimba.

De asemenea, nu pare sa existe un mobil. Este vorba de o singura persoana sau de mai multe? Cum va proceda capitanul Apostolescu, secondat de doi dintre cursantii sai, sa dea de urma criminalului? Care este trasatura comuna a victimelor si de ce este asasinul interesat de ele? O ancheta laborioasa, in care unele piste, minutios cercetate, se infunda, iar altele, nebanuite, se deschid. Urmarind investigatiile anchetatorilor, cititorul va ajunge la un final cu totul neasteptat.

Horia Tecuceanu s-a nascut la Iasi, pe 30 mai 1929. Dupa liceu, a lucrat ca lacatus si, intre 1950 si 1951, a urmat cursurile unei scoli militare de aviatie. O perioada a fost si economist. A debutat in 1969 cu romanul Capitanul Apostolescu ancheteaza, care a avut un mare succes de public, fi ind bine receptat si de critica literara.
A continuat sa scrie romane politiste, dezvoltandu-si si rafinandu-si personajul de-a lungul a peste cincisprezece volume. A murit pe 2 noiembrie 1997, la Bucuresti.

Cartile lui Horia Tecuceanu sunt si valoroase documente de epoca. Volumele sale documenteaza literar diferite aspecte ale perioadei comuniste – uneori spunand adevarul, alteori cosmetizand lucrurile (cel mai probabil la presiunile cenzurii) –, oferindu-ne o imagine destul de cuprinzatoare a unei epoci care, incet-incet, se estompeaza in memoria noastra. De aceea, Editura Publisol a ales sa publice aceste carti fara sa elimine nimic din ele si fara sa le adapteze, considerand ca altfel s-ar pierde elementul documentar al textelor.