Captiv in lumea libera

Oricat de „antioccidentali” s-ar declara, romanii interbelici raman profund ancorati in peisajul Europei. Un asemenea „personagiu venit din interbelic” este si Theodor Cazaban. I-am stat in preajma aproape cinci ani de zile, l-am ascultat povestind cu har o multime de scene si anecdote din vremea „junetii” si a exilului, l-am ascultat recitand, cum numai el stie s-o faca, sute si sute de versuri, l-am surprins tunand si fulgerand impotriva zodiei minciunii, perorand inspirat despre maestrii sai mizantropi, Nietzsche, Guénon, Lavastine.

Pentru prima data l-am intalnit la Casa Romaneasca din Paris. Aveam, trebuie sa recunosc, o anumita reticenta fata de exilati. O reticenta dublata si de un soi de sfiala, sentiment care nu m-a parasit, de fapt, nici pana astazi.