Ceasul pe care-l asteptam. Ce patimesc fratii nostri. Transilvania. Volumele 8-9

Volumul 8 - Ceasul pe care-l asteptam

Volumul 9 - Ce patimesc fratii nostri

„Ca istoric «valah», care am scris istoria acestui neam... cutez a raspunde cele ce urmeaza. Din vremuri imemoriale a stat in Ardeal, ca si aici la noi, un neam gospodaresc, istet si viteaz, al dacilor, de neam tracic. Roma i-a cucerit, le-a amestecat sangele cu sangele cetatenilor ei si le-a dat limba latina, ca vesnic document de nobleta spre a nu se mai confunda niciodata cu neamurile care maraiau, haraiau si latrau in preajma lor.

  Marirea Romei s-a dus cu incetul. Si pe incetul cetatile romane s-au facut locuri pustii, iar cetatenii s-au adapostit in satele vechilor daci. Limba latina, legea crestina, suferinta comuna au facut din ei un singur neam, unind in el  drepturile de aborigeni ale tracilor cu drepturile de cuceritori culturali ale romanilor. Ce era pe atunci in stepa, pot spune istoricii din Pesta.

  Am ramas (aici), Maria Ta! La toti v-am iesit inainte si acolo in Ardeal, ospitalieri, cu mainile pline de daruri; v-am dat sange nobil, cuvinte frumoase, datine intelepte, gospodarie inaintata si, dupa ce le-ati luat fara a multami, nici atunci nici acum, v-am dat bani, munca, sange. Turcilor, tatarilor si d (umneata) voastra, vi le-am dat in tara noastra, in casa noastra.“ - N. Iorga, „Raspunsul unui invatat valah din Bucuresti“, 1910