Chip de om, chip de Dumnezeu

Privirea ei, impaienjenita de lacrimi, cauta sa vada ceea ce atat de mult ii lipsise, in anii lungi de suferinta: lumina din ochii unui semen de-al sau.

Cand intalni, insa, acea lumina, cand se simti scaldata in razele iubirii ce izvorau din ea, intelese, din adancul cel mai adanc al inimii care o ardea in piept, ca primise mult, mult mai mult decat ce-si dorise!

Cu intreaga fiinta cutremurata de bucurie si de recunostinta, stiu, fara putinta de tagada, ca, in clipa aceea, nu avea dinainte doar un chip de om. Avea dinainte-i chipul lui Mesia, avea dinainte Chip de Dumnezeu!