Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos

Evangheliile sunt prima proba a istoricitatii Domnului Iisus Hristos. Evanghelia de la Matei, scrisa pe la anii 42-44 ai erei crestine, deci la 12-14 ani dupa rastignirea si invierea Lui, n-a putut fi produsul unei fantezii. Nu se poate afirma existenta unei persoane intr-un anumit loc ceva mai mult de un deceniu dupa existenta ei acolo, fara sa fi existat de fapt, se arata in primul capitol al lucrarii.

„Multor oameni le e greu sa se faca buni, sau sa suporte sa li se ceara sa se faca buni. inca si mai greu le vine sa accepte sa li se spuna ca lisus a biruit moartea pentru oameni prin inviere, ceea ce II dovedeste ca Dumnezeu. Nu-L vor pe Dumnezeu amestecat in treburile lor patimase, motiv pentru care multi ii neaga existenta, si cu atat mai mult venirea Fiului Lui intre ei ca om. Dar lisus Se afirma ca atare. Se afirma prin aceasta Cel prin care si pentru care se va da o lupta grea si necontenita. Cei ce-L primesc nu pot renunta la propovaduirea Lui, iar cei ce se simt incomodati de El nu pot sa nu urasca pe cei ce-L propovaduiesc.

lisus Se afirma si prin aceasta cu hotarare ca Fiul lui Dumnezeu facut om si prevesteste viitorul luptei necurmate ce se va da din pricina Lui, lupta pe care nu cere ucenicilor Sai sa o evite, renuntand la propovaduirea Lui, odata ce de El depind mantuirea si viata de veci ale oamenilor. Venirea Lui intre oameni angajeaza toata istoria in lupta din pricina Lui. Se vede si in aceasta dumnezeirea lui lisus ca a unui Dumnezeu care n-a venit sa stapaneasca peste oameni cu metode lumesti, ci ca sa-i inalte prin iubire la iubire, sau la cea mai inalta umanitate in unire cu El. Apostolii Lui trebuie sa rabde aceasta ura si prigonire continua, nerenuntand la propovaduirea Lui pentru scaparea de ura multora: «Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui» (Matei 10, 22).”