Ciuma

Premiul Nobel pentru Literatura.

Sobolanii incep sa moara pe strazile din Oran. E semn de ciuma, confirmata destul de greu de medicii orasului. Fiindca autoritatile se misca incet si declara carantina abia dupa ce epidemia nu mai poate fi stapanita, doctorul Rieux, unul dintre primii care au stiut cu ce se confrunta, organizeaza el insusi echipe de interventie. Orasul abia respira sub amenintarea mortii; oamenii sunt inchisi intre zidurile lui si privesc neputinciosi cum flagelul loveste din ce in ce mai aproape.

Aparut in 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde si mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciuma, el vorbeste in egala masura despre marile catastrofe ale epocii, despre „ciuma bruna” ce a devastat Europa in secolul XX. Lasitate, daruire, nesabuinta, iubire, credinta si disperare, toate se amesteca si se impletesc intr-o carte despre om si umanitate.

„– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai intru totul dreptate, si pentru nimic in lume n-as vrea sa te fac sa te intorci de la ceea ce ai de gand si care mi se pare ceva drept si bun. Trebuie totusi sa-ti spun urmatoarele: nu este vorba de eroism in toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate sa te faca sa rizi, dar singurul mod de a lupta impotriva ciumei este cinstea.
– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodata serios.
– Nu stiu ce e in general. Dar in cazul meu stiu ca ea consta in a-mi face meseria.
– A! zise Rambert furios, eu nu stiu care e meseria mea. Poate ca intr-adevar gresesc alegand iubirea.
Rieux il privi patrunzator:
– Nu, zise el cu putere, nu gresesti.” (Albert Camus)

Albert Camus (1913-1960), romancier, dramaturg si filosof francez nascut in Algeria, a absolvit Universitatea din Alger si a fost citiva ani jurnalist la Alger républicain. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost membru al Rezistentei Franceze si editor al publicatiei clandestine Combat. Dupa razboi a colaborat la publicatii prestigioase din Franta, fiind una dintre vocile influente ale stangii democrate. Tot in aceasta perioada a publicat o serie de romane si eseuri filosofice cu impact persistent, printre care Strainul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Caderea (1956), Exilul si imparatia (1957). In 1957, la doar 44 de ani, Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatura.