Concert la sfarsit de iarna

Scris intre 1978−1981 si considerat una dintre capodoperele lui Ismail Kadare, Concert la sfarsit de iarna nu a putut fi publicat pana in 1988, la trei ani dupa moartea lui Enver Hodja, fiind considerat subversiv, sarcastic, antisocialist. In 1991, traducerea in limba franceza a fost declarata de revista Lire una dintre cele mai bune carti ale anului.

A spune despre acest roman ca evoca ruptura dintre Tirana si Beijing din anii 1970 ar fi exact, dar insuficient. In jurul acestui eveniment, Kadare desfasoara o compozitie imensa si fascinanta, unde viata de zi cu zi sub sapa de plumb comunist, intrigile din esaloanele inalte ale partidului, satira nemiloasa la adresa maoistilor occidentali, destinele incrucisate ale mai multor personaje ne duc de la farsa la tragedie, de la psihologie la metafizica, pe un fundal de istorie tumultoasa, shakespeariana.

In 1967, Kadare face o calatorie la Beijing si la Shanghai, in plina Revolutie Culturala. Ia parte la un banchet dat de Zhou Enlai, in prezenta lui Mao Zedong, a sotiei acestuia si a lui Lin Biao. Actori decisivi pentru istoria micii Albanii in deceniul al saptelea, si deopotriva ai viitorului sau roman, sunt in fata sa. In China, literatura e condamnata, iar Kadare, asemenea unuia dintre viitoarele sale personaje, se intoarce in tara natala cuprins de frigul unor presentimente grele. Acesta este punctul de plecare al romanului construit in jurul surorilor Krasniqi, Silva si Ana, in care alegoria politica acompaniaza fresca sociala, proza intimista pe cea fantastica, iar satira povestea de dragoste.

„Probabil cea mai buna carte a lui Kadare, Concert la sfarsit de iarna este o descriere magistrala a perioadei in care albanezii traiesc sub controlul singurului lor aliat mondial, China. Este un roman pe jumatate realist, pe jumatate borgesian, la care uluiesc atat forma, cat si continutul.“ (The Independent)

ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania.

Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Calaretul cu soim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigand absurdul totalitar. Kadare este si autorul unor eseuri si scrieri memorialistice, cum ar fi Dimineti la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) si Infruntare la nivel inalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022).

A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). In 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste 40 de tari.