Copacul dorintelor

Prietenii ii spun Rosu. Lumea din cartier il numeste „copacul dorintelor“. Exista un motiv in spatele acestui nume. Totul a inceput demult, pe vremea cand Rosu nu era decat o samanta minuscula cu aspiratii mari.

Vin la el oameni din tot orasul si il impodobesc cu bucati de hartie, etichete cu siret, fasii de panza si fire de lana. Fiecare dintre aceste ofrande reprezinta un vis, o dorinta, o nazuinta. Agatate, aruncate la intamplare sau legate cu fundita, toate sunt sperante pentru ceva mai bun.

„Scrisa incantator, povestea isi va lasa amprenta pe cititorii de orice varsta.“ (The New York Times Book Review)