Cruntii si inocentii

Cruntii si inocentii - Cristina Chitu

Cuprins:

• Ars moriendi (sau artist refuzand Arta)
• Oglinzi langa icoane
• "Un Shakespeare infantil"
• Discordia
• Renee Marine

Fragment din volum:

"In noaptea in care aveam sa-l insotesc in casa pe care mi-a promis-o, a venit la mine cu un buchet de peste sase sute de trandafiri si m-a intrebat daca vreau sa-i apartin.

Cand imi venea sa strig acelasi nu raspicat pe care-l strigasem in fata atatora, mi-a pus pe mana noua inele, nu unul ca toti netotii de pana atunci.

- Iti pun pe mana noua inele ca sa nu-ti tai si tu urechea, ca Van Gogh.

Am cazut in genunchi si-am acceptat, desi nu-mi venea sa plec intr-o asa noapte la casa nimanui.

Si nici n-am plecat o vreme.

Am vrut sa ne casatorim la prea putin timp dupa ce ne-am cunoscut, dar preotul care ne-a promis slujba de cununie n-a trait destul decat pentru unul din visele mele: petreceam cu el, cand mi-a intins mana.

- Dar n-ati murit?!

- Am murit, Amlett, mi-a raspuns, da' nu stii ca-i Vinerea Mare si preotii vin la prohod?

M-am trezit tremurand si-am renuntat la ritualurile religioase pentru nunta.

In acelasi prea scurt interval, am aflat ca aveam sa devin mama. Si incantata ca aveam sa creez si altceva, in afara de pictura, am sarit in bratele lui Aka.

El nu s-a aratat incantat.

Intr-o alta noapte insa, mi-a spus, a visat ca avea sa vina si copilul cu noi la casa pe care mi-a promis-o si pe care nu mi-a fost dat sa o vad. Casa care nu figura in niciun act, dar care - o stiam sigur - exista undeva.

Abia atunci s-a atasat si Aka de pantecul meu. Ne iubeam. Ne iubeam, desi as fi vrut sa ne ignoram, desi as fi vrut sa fiu doar eu cu pensulele mele in casa lui.

Caci nu era pret pe care sa nu-l fi platit de dragul artei, cum nu era sacrificiu pe care sa-l fi facut de dragul oamenilor.

Dar in Aka nu gaseam omul."