Culoarea deprimanta a mierii

Nu sintem vii decit in fractiuni, in doze minuscule, in intervale de timp corpusculare, in cuante. In "frumosul granular". Uneori acesta poate fi o perceptie senzoriala; alteori, o sectiune intimplatoare printr-un mesaj din mass-media; alteori, coliziunea - violenta sau senzuala, sau violent-senzuala, sau senzual-violenta - cu un concept-iceberg purtat de curentii "gandirii contemporane"; alteori, o amintire, aparent neutra, ciudat decupata; alteori, evidenta electrizanta a conflictului dintre interesele sociale, dintre formele agregate, corporate si cele pur individuale de existenta, sau dintre pasiunile propriului suflet; alteori, o senzatie de déja-vu sau o alta forma seculara de a semnaliza pragul (mereu, numai pragul) al revelatiei. Insa, intotdeauna, fractiuni. Fractiunii de fulguratii. Ca sa citam exact: "biti subiti". Constiinta de sine semanind cu un program ce localizeaza cu infinitezimala precizie momentele si locurile pulsatile, de intensitate, de "realism neurotic", fara a reusi sa gaseasca, insa, regula sau regularitatea cu care se produc aceste fenomene, mai volatile decit perseidele.