Dependenta afectiva in cuplu. Cand dragostea ne face sa acceptam inacceptabilul

Oare dependenta afectiva ne face mai vulnerabili in fata violentei conjugale? Ce anume ne determina sa ramanem in relatii distructive, sa acceptam experiente devalorizante si sa se intoarcem mereu la cei ce ne ranesc? De ce unele persoane ajung uneori sa-si puna viata in pericol? Desi violenta conjugala este un fenomen frecvent intalnit, mecanismele sale de functionare sunt putin cunoscute si ridica multiple intrebari.

Genevieve Krebs ne conduce intr-o calatorie fascinanta care ne arata ca dependenta afectiva isi are radacinile in copilarie, atunci cand se pun bazele increderii in sine, in momentul in care copilul crede ca nu se ridica la nivelul asteptarilor si nu merita sa fie apreciat. El simte astfel un sentiment profund de vid interior si o lipsa permanenta de iubire, pe care va incerca sa si-o satisfaca, fara a reusi, prin diferite dependente. Adult fiind, ajunge sa intre in relatii in care se pozitioneaza initial ca salvator, dar pe parcurs devine victima. In incercarea de a fugi de singuratate, va fi dispus sa aiba relatii cu o persoana toxica, dar pe care o idealizeaza, pentru ca cel mai important lucru este sa-si satisfaca nevoia de a fi iubit.

Avand o teama ingrozitoare de a fi parasit (deci de abandon), dependentul afectiv functioneaza dupa mecanismul rusinii, al vinovatiei si crede ca greseste in orice situatie. Incheierea etapei in care dependenta afectiva controleaza vieti si destine aduce cu sine o disponibilitate reala de a avea relatii sanatoase si de a detine controlul asupra propriei fericiri.