Despre frica de necunoscut

Nou-nascutul nu poate supravietui extrauterin fara o mama care sa-i rostuiasca existenta in lumea aceasta prea stranie pentru el. In lumea intrauterina functionau alte legi, avea alte senzatii, iar aici, nevoile sunt urgente si se atinge repede pragul durerii. Din neputinta de orientare, copilul este coplesit si trezeste in orice privitor dorinta de protectie. Mama este nevoita sa fie vigilenta cu toate mamiferele din jur care sunt gata s-o inlocuiasca.

Bebelusul va intelege cum functioneaza lumea aceasta pe masura ce mama ii organizeaza un mediu de viata ce ramane neschimbat, cu ritmicitati care il previn pentru ce urmeaza. Indata ce lumea ii devine inteligibila, copilul se poate simti protejat si iubit. Sentimentul de siguranta il ajuta sa se relaxeze, dar si sa simta frica. Copilul mic nu poate inca anticipa schimbarea si de aceea orice noutate il tulbura. Pentru a se linisti, are nevoie ca mama sa-i ofere, prin exprimarile ei nonverbale, informatii despre ce se petrece. Lumea copilului este impartita in doua: o lume-mama sigura, anticipabila si o lume-nemama straina, ispititoare, dar si periculoasa.