Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940

Dramele mele politice s-au nascut mai ales din neastamparul meu in urmarirea pentru tara a unor idealuri de inaltare si de perfectiune. De data aceasta, tragedia tarii si a mea n-a mai fost in jurul unor nazuinte spre mai bine, ci in miezul insusi a unei probleme de existenta.

Abilul „ministru de Externe” al Concernului I.G. Farbenindustrie, imi sufla la ureche informatia mai veche a Berlinului ca eu as fi in Romania „the coming man”.

Nenorocirea mea a fost ca din aceste date exacte si regele – si poate si eu insumi – am scos concluzii false.

Fiecare om trebuie sa-si urmeze destinul la care este chemat. Si eu verificasem doar pana atunci ca destinul meu acesta este: in viata publica sa nu am nici o bucurie, dar sa ma incarc de toate raspunderile. Sa-mi fac insa totdeauna datoria.

Prefer astfel ca, atunci cand cititorul acestor randuri va ajunge la faptele care urmeaza datei de 4 iulie 1940, sa inteleaga de la inceput si talcul lor adanc, asa cum l-am inteles eu mai tarziu incetul cu incetul.