Diluvium

La finele Epocii Fanariote, copilul Joszef din Dorrental descopera ca este altfel decat ceilalti. Ploaia il insoteste oriunde merge. Pana si imprejurimile Dorrentalului, umede, mlastinoase, luxuriante, fusesera aride pana la nasterea sa. Acum, vechiul pustiu este preschimbat intr-o orezarie. Temandu-se sa spuna cuiva - oricum, cine l-ar crede? -, devenit deja adolescent, Joszef fuge de acasa. Ajunge mai intai pe o plantatie de tutun de la Dunare, apoi se alatura unui circ ambulant si calatoreste prin Principatele Romane, urmarit de trimisii bisericii, de arnauti, de haiduci, de potera, de mulciberiti, de cei care incep sa-si dea seama ca in spatele flacaului balai si sfios se ascunde ceva. Cautand o misterioasa carte care ar putea elucida misterul poverii pe care este condamnat sa o poarte, ajunge in Bucuresci, unde invata cum sa profite de pe urma straniei sale particularitati. Incepe astfel sa mearga acolo unde este chemat si platit sa alunge seceta. Unii il considera un sfant, altii il acuza de vrajitorie, altii il socotesc a fi un escroc.

Mai presus de o aventura magic-realista la Portile Orientului, Diluvium este o calatorie a descoperirii de sine si a locului in lume, totodata o alegorie, vorbind despre darul si blestemul de a fi diferit, despre menire, implinire si rost.