Dublu autoportret

In peisajul literaturii romane Dublu autoportret este o carte unica in felul ei, o cruciada a inocentilor. Paginile ei pot fi citite ca un jurnal in care starile launtrice si descrierile detaliate ale lumii inconjuratoare alterneaza, ca o reconstituire istorica a Revolutiei, atat de necesara unei memorii colective intesate de ambiguitati, ca o meditatie asupra istoriei ori, de ce nu, ca un roman de actiune. La aceasta se adauga modul inimitabil cu care Varujan Vosganian ne-a obisnuit inca din Cartea soaptelor de a deslusi simboluri si de a le aduce printre noi.

Desi evenimentele sunt relatate la persoana intai, ar fi prea putin sa spunem ca e o carte autobiografica. Fiecare dintre cei ce au supravietuit se va putea regasi, intr-un fel sau altul, printre protagonisti. De fapt, adevaratul personaj este poporul roman aflat in cautarea propriului destin. Si poate ca, intr-o buna zi, se va considera incompleta o istorie a Revolutiei romane care nu va include in continutul ei pagini din aceasta carte.

Varujan VOSGANIAN (n. 1958) este poet si prozator. A publicat volumele de versuri Samanul albastru (Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Cartea Romaneasca, 2001), Iisus cu o mie de brate (Dacia, 2005), Cartea poemelor mele nescrise (Cartea Romaneasca, 2015), Ei spun ca ma cheama Varujan (Art, 2019) si Neindemanatic de viu (Art, 2023), precum si volumele de proza Cartea soaptelor (roman, Polirom, 2009, 2012, 2017), Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri (nuvele, Polirom, 2013), Copiii razboiului (roman, Polirom, 2016), Statuia comandorului (nuvele, Ararat, 1994; Polirom, 2018), Patimile dupa Gödel (roman, Polirom, 2020) si Povestiri despre oameni obisnuiti (Polirom, 2022).

Cartile sale au fost premiate sau nominalizate la premii importante in tara si in strainatate. Traduceri, prezentari, lecturi publice, precum si comentarii critice ori eseuri din si despre scrierile sale au fost realizate in numeroase tari ale lumii.