Dulce Arizona. Proza scurta

Volumul de proza scurta Dulce Arizona este cea de-a patra carte a Sanzianei Batiste, publicata in 2002, la scurt timp dupa Zodia Lupilor (1999), Miei de lumina (1999) si Doine si dore (2000). Lucrarea cuprinde nouasprezece schite si povestiri scrise, cu o singura exceptie (Alexlandia), inainte de 1989.

Prin reluarea unor planuri narative, motive si chiar personaje (Dora, dar mai ales Cristina), volumul poate fi considerat aproape un roman - cu puternice accente autobiografice - surprinzand medii, momente, resemnari, deziluzii ale unor tinere intelectuale exilate in spatii ostile, badarane si reci (locuri a caror singura ratiune de a exista fiind de a macina/ distruge destine), in perioade ale tembelismului politic, timpuri guvernate de activisti inculti, primari handicapati din punct de vedere intelectual ori directori de scoala indoctrinati, ratati ca dascali, dar si ca oameni.

Astfel, o parte a naratiunilor se constituie in marturii ale rezistentei si ale supravietuirii spirituale, altele surprinzand povesti de dragoste cu final asteptat, in care, aproape de fiecare data, tanara sensibila, idealista si nobila in suflet, este dezamagita de atitudinea lui, a barbatului, acelasi de fiecare data, un vanator si un colectionar de femei frumoase si naive (idealiste).

Cateva lucrari sunt veritabile poeme in proza, abordari complexe, interiorizate, ale unor teme ori motive gravitand in jurul raporturilor interumane, continand analize profunde ale unor momente/ rascruci existentiale, lucrari lipsite, practic, de subiect (intriga, deznodamant etc.) in sensul clasic al termenului; sunt povestiri care imortalizeaza mai degraba nostalgii, stari de spirit, file delicate dintr-un posibil jurnal al resemnarii si al deziluziilor. [...]

Prozele Sanzianei Batiste se singularizeaza printr-o profunzime si o subtilitate demne de Hortensia Papadat-Bengescu sau Virginia Woolf, constituindu-se intr-un roman de fapt, pentru ca descoperim, in cazul acestor naratiuni, acelasi fenomen ca si cel din volumele de poezie: un echilibru tematic si o unitate a compozitiei care le reuneste intr-o singura creatie.

Este evident ca prozele din Dulce Arizona sunt relevante pentru creatia lirica a poetei, imortalizand chiar cadrul si atmosfera in care poemele au fost scrise, prin personajul principal - acelasi, desi apare sub alte nume - fiind prezentata conditia femeii intelectuale in anii intunecati ai comunismului primitiv, cu domiciliu aproape fortat, tradata, in acelasi timp si pe plan sentimental, iubirile sfarsind prin a deveni dezamagiri, in urma lor ramanand deznadejdea si singuratatea.