Enescu. Caiete de repetitii

„Cand, seara tarziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in maina, aratandu-i-o incaintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sarguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decat maine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea.

Cand a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecandu-si degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manance, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o.

Baiatul era asezat pe scaunelul de langa vatra – a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara cateva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache – barbatul ramasese cu zambetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicandu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cant, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea.”

Nascut pe 19 august 1881, la Liveni, George Enescu a fost al doisprezecelea copil al lui Costache si al Mariei Enescu, ceilalti unsprezece frati ai lui murind la vairste foarte fragede. Parintii au fost excesiv de protectori cu el, ceea ce l-a impiedicat sa aiba o copilarie obisnuita. Primele semne ca era un copil-minune le-a dat la varsta de doi ani si jumatate, cand a inceput sa desluseasca primele litere si cuvinte scrise. La patru ani stia deja sa scrie, sa citeasca si sa faca operatii matematice simple, iar jocul lui preferat era sa imite perfect diferite sunete pe care le scoteau animalele.

Vioara si xilofonul au fost primele instrumente la care a vazut pe cineva cantind, la un balci, si l-au fermecat definitiv. Cel care l-a initiat in tainele muzicii a fost lautarul Lae Chiorul, care dupa mai putin de trei saptamini de lectii a spus ca nu mai are ce sa il invete pe baiat. La opt ani a fost admis la Conservatorul din Viena, unde au iesit la lumina atat nemaipomenita lui virtuozitate, cat si talentul deosebit pentru compozitie. A urmat apoi Conservatorul din Paris si de aici i s-a deschis drumul catre cariera stralucita de compozitor, cu concerte pe cele mai mari scene ale lumii.

In Franta a fost ajutat ori de cate ori a avut nevoie de principesa Elena Bibescu, cea care l-a indragit de la prima intalnire, iar in tara a cucerit inima reginei Elisabeta. A trait o fascinanta si aproape imposibila poveste de dragoste cu Maria Cantacuzino, cu care in cele din urma s-a si casatorit. Numele lui sta acum alaturi de cele ale marilor compozitori ai lumii, geniul sau muzical fiind recunoscut pretutindeni.

Dan Coman s-a nascut pe 27 iulie 1975 la Gersa, Bistrita-Nasaud. A debutat cu volumul de poezie anul cartitei galbene (Timpul, 2003), urmat de ghinga (Vinea, 2005), Dictionarul Mara (Cartier, 2009) si Insectarul Coman (Charmides, 2017; Premiul Radio Romania Cultural, Premiul Observator cultural, Premiul Cartea de poezie a anului 2017 la Gala tinerilor scriitori).

In 2004 primeste Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, si Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania. In 2010 obtine Premiul pentru poezie acordat de Radio Romania Cultural, iar in 2011 Vilenica Crystal Prize, Slovenia.

A publicat de asemenea volumele de proza Irezistibil (Cartea Romaneasca, 2010), Parohia (Cartea Romaneasca, 2012; Polirom, 2017), Casnicie (Polirom, 2015, 2016) si aceste lucruri care nu se vor schimba niciodata (Polirom, 2019), precum si biografia romantata Enescu. Caiete de repetitii (Polirom, 2019). Textele sale sunt incluse in antologii din Romania, Suedia, Franta, SUA, Serbia, Ungaria, Slovenia, Canada.