Episcopul Tit Liviu Chinezu

Gemea de durere, fara niciun fel de asistenta medicala, dupa cinci zile de agonie, cu geamul deschis la celula, din ordinul comandantului, inghetat, in 15 ianuarie 1955, a incetat din viata. Cand preotii-maturatori au trecut pe acolo, au observat cum bolnavul atarna cu capul peste marginea patului, iar jos era o balta de sange. Noaptea a fost ingropat fara sicriu, dupa sinistrul ritual al inchisorii. Exista o lada facuta din scanduri brute, care se folosea la transportul celor decedati. Cand murea unul, era dezbracat de hainele sale, pentru a fi preluate de catre un alt detinut. Astfel, gol, de cele mai multe ori, era aruncat in lada si transportat cu o furgoneta; uneori, mortul era pus direct in caruta. Trist este ca lipsea cu totul respectul pentru fiinta umana, groapa era uneori mai mica, iar lada se utiliza si pentru aducerea painii. Motivul pentru care fusese inventat Sighetul este ca cei inchisi acolo eclipsau omul sovietic, care trebuia sa devina modelul pentru omul nou. In cazul episcopului Tit Liviu Chinezu, menirea penitenciarului a esuat.