Expresia psihopatologica in pictura

Psihopatologia imbraca multe forme - de la cele mai grave, care echivaleaza cu o dezintegrare aproape completa a personalitatii, la cele mai usoare, mai acceptabile social, in care suferinta individului poate trece neobservata de cei din jurul sau. In adancuri exista insa mereu un zbucium, ce transpare prin produsele inconstientului - gesturi, cuvinte rostite fara voie, vise, creatii artistice. Aici intervine, insa, o prima intrebare: sunt acestea din urma arta? In ce masura desenele si picturile persoanelor atinse de boala psihica pot transmite fiorul si incantarea pe care privitorul le traieste in fata unui Rembrandt? Care sunt criteriile care despart arta "adevarata", recunoscuta public, de aceste expresii interioare? Si, apoi, din perspectiva medicului si a psihologului, intrebarea vizeaza valoarea lor diagnostica - cat de mult pot discrimina aceste creatii intre o tulburare si alta sau cat pot oferi un prognostic al bolii?

Cu cele mai bine de 800 de lucrari pe care le prezinta, realizate de peste 250 de pacienti psihiatrici, cartea de fata deschide o cale catre lumea abisala a bolnavului psihic, permitandu-ne sa aruncam o privire inauntru si sa cautam un sens dezechilibrului.

Prof. univ. Aurel Romila, medic psihiatru, a fost seful Catedrei de Psihiatrie de la UMF "Carol Davila" din Bucuresti (1994-2004), unde, in prezent, este conducator de Doctorat. In cariera sa didactica la UMF si UEB a predat o conceptie psihopatologica moderna, sistematica, bazata pe o ideatie clara si distincta sub influenta lui Descartes si Henri Ey. In prezent preda la Facultatea de Psihologie a Universitatii Ecologice din Bucuresti si, din 1990, este presedintele-fondator al Asociatiei Psihiatrilor Liberi din Romania (APLR). Autor a peste 200 de lucrari stiintifice, este cunoscut mai ales pentru tratatele Psihiatrie (2004) si Psihopatologia si psihologia clinica (2018). A afiliat tara noastra la Societatea Internationala de Psihologia Expresiei de la Paris (Spitalul "Sainte-Anne").

A initiat si a cladit Pavilionul de Resocializare (astazi Pavilionul 9) de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. dr. Al. Obregia", unde a activat din 1962 pana in 2004, infiintand 14 ateliere cu diverse activitati si meserii pentru bolnavii internati. Resocializarea este o conceptie originala in psihiatria contemporana, care a fost probata timp de mai multi ani prin activitate productiva si recompensarea baneasca a bolnavilor psihici cu 30% din valoarea produsului. Pe langa aspectul economic, resocializarea a influentat metodele psihoterapice prin meloterapie, expresie plastica, teatru etc.