Fara Vangelis

Soarele lumina in deplinatatea puterii sale cand Mara ajunse la poarta din lemn si o impinse cu ezitare. O incalcitura de buruieni robuste se transformase insa in lacat natural pentru barnele imbatranite. Femeia de patruzeci de ani privi peste bariera lemnoasa ce intepenise intre poteca lata si aleea invadata, candva, de flori varatice. Doar doua dalii imense, bordo, isi mai aplecau capetele sferice peste gard, ca intr-un gest de melancolic salut. Mara isi indrepta privirea spre panta pe care tocmai o urcase cu o oarecare greutate.