Farmecul perfid al iubirii conjugale

„Se sarutau. Erau tineri. Sarutarile se nasc atat de firesc pe buze cand o fata are douazeci de ani! Nu e iubire, ci un joc; nu cauta fericirea, ci un moment de placere…” Asa incepe Farmecul perfid al iubirii conjugale, ca un roman de Scott Fitzgerald, cu o scriitura cizelata, bine ancorat in epoca lui si totusi de o uimitoare modernitate. Este un roman nostalgic despre tineretea trecatoare, fragilitatea iubirii si vulnerabilitatea fericirii. Autoarea infatiseaza iubirea, pasiunea, tineretea, cuplul, casatoria, familia, infidelitatea, amaraciunea minciunii sociale prin prisma unei analize psihologice fine si subtile. Astfel, Irène Némirovsky surprinde din nou prin actualitate, mai ales prin felul foarte liber in care abordeaza placerea sexuala, avortul si, mai mult, prin felul in care priveste cuplul, ca refugiu si inchisoare. Un roman de o justete implacabila, aproape brutala, care nu cruta nicio iluzie.