Faust

Voi avea grija ca scenele sa fie stimulatoare si distractive, dar sa dea si putin de gandit... ii promitea, intr-o scrisoare din 27 iunie 1797, Goethe prietenului sau Friedrich Schiller, referindu-se la continuarea lucrului la Faust. Nici unul dintre ei nu avea cum sa stie, la acea data, care avea sa fie destinul acestei opere. Pentru ca Faust nu a fost rezultatul unui moment de entuziasm creator, nu a fost pur si simplu una din marile scrieri ale lui Goethe.

Aceasta opera dramatica, epica, lirica si satirica totodata, care, in planul genurilor literare, este incadrabila in oricare dintre ele si in nici unul, intruchipand libertatea suprema de creatie, reuneste simbolic toate sensurile vietii, ale existentei omului pe Pamant. Faust este rodul unei preocupari obsesive si a unei munci de acumulare si de creatie de peste sase decenii. Este, chiar si in sensul cel mai propriu al cuvantului, opera vietii lui Goethe.

Primul contact cu legenda despre misteriosul personaj medieval a fost ca o provocare; fascinatia – desi viitorul scriitor abia trecuse de varsta copilariei – nu avea sa fie una de moment ci, dimpotriva, sa se transforme in obsesie. In virtutea careia Goethe insusi a incheiat un pact. Pactul cu Faust - Alexandra Barna