Ghepardul

Aparut la Editura Feltrinelli din Milano in 1958, Ghepardul, unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX, a fost ecranizat in 1963 in filmul de referinta regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon si Claudia Cardinale in rolurile principale, si adaptat in 2025 intr-o miniserie disponibila pe platforma Netflix, cu actorii Kim Rossi Stuart, Saul Nanni, Deva Cassel si Benedetta Porcaroli.

Editia in limba romana, in traducerea semnata de Gabriela Lungu, reda cu mijloace stilistice remarcabile si in cel mai pur spirit lampedusian imaginea unei epoci care se sfarseste. Romanul este insotit de prefata lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicata metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum si de doua fragmente inedite si cateva poeme cuprinse in asa-numitul „Cantonier al casei Salina“.

„Draga Enrico, in mapa de piele vei gasi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare ca prezinta un oarecare interes, pentru ca se refera la un nobil sicilian intr-un moment de criza (ceea ce nu inseamna doar cea din 1860), felul in care el reactioneaza la aceasta criza si cum se accentueaza decaderea familiei sale pana la risipirea ei aproape totala; toate astea vazute dinauntru cu o oarecare participare a autorului si fara nici o ranchiuna. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte si dintotdeauna. Cred ca totul este impregnat de o proprie poezie melancolica. […] Fii atent: cainele Bendicò e un personaj foarte important si aproape ca este cheia romanului.“ (GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, scrisoare catre Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957)

„Fara indoiala, aceasta e o carte pe care autorul a purtat-o si a hranit-o inlauntrul sau toata viata. Cand terminam de citit Ghepardul, ne aducem aminte totul si suntem siguri ca mai devreme sau mai tarziu vom vrea sa-l recitim de la prima la ultima pagina. Ne intrebam despre cate carti din acest deceniu se poate spune acelasi lucru.“ (EUGENIO MONTALE, Corriere della Sera, 12 decembrie 1958)

Despre GIUSEPPE TOMASI, duce de Palma si principe de LAMPEDUSA, nascut in 1896 la Palermo, fiul sau adoptiv, Gioacchino Lanza Tomasi, marturisea ca era un „om al tainelor“. Ca a fost si a ramas asa se poate vedea din faptul ca nici azi, la aproape sase decenii de la moartea sa, biografii nu cunosc din viata aristocratului sicilian decat foarte putine lucruri. In timpul Primului Razboi Mondial a luptat ca ofiter de artilerie in armata italiana, a fost luat prizonier, a evadat si s­a intors din Ungaria in Italia pe jos. S-­a casatorit in 1932 cu baroneasa Alessandra Wolff Stomersee. Nesuportand guvernarea lui Mussolini, a trait lungi perioade in strainatate, iar dupa razboi a revenit la Palermo.

In 1955 a inceput sa scrie Ghepardul, al carui plan il avea in minte de multi ani. A murit la Roma in 1957, inainte de publicarea romanului (Il Gattopardo, Feltrinelli, 1958; trad. rom. Humanitas Fiction, 2011), considerat unul dintre cele mai importante din literatura italiana.

Printre scrierile sale postume se numara Sirena si alte povestiri (I Racconti, 1961; Humanitas Fiction, 2016), Lezioni su Stendhal (1977), In vito alle Lettere francesi del Cinquecento (1979), Letteratura inglese, 2 vol. (1990–1991), Calator prin Europa. Epistolar 1925–1930 (Viaggio in Europa. Epistolario 1925–1930, 2006; Humanitas, 2016).