Hagealacuri balcanice

Referentiala pentru talcuirea la zi a realitatilor sud-dunarene, lucrarea lui Gheorghita Ciocioi livreaza realitatea vie, proaspata, nealterata de locurile comune, necontaminata de radiatiile remanente (si toxice) ale nesfarsitelor conflicte balcanice. Este, daca vreti, o lectura aplicata, in 3D. Adica exact in viul vietii, care bate orice film documentar. Tot ceea ce descrie autorul in carte este perfect real, perfect congruent cu ideea de hagealac (adica de pelerinaj), pe deplin justificat ca abordare, chiar si cand e critica; dar scrisul lui e si datator de speranta intemeiata ca lumea asta, asa balcanica, asa framantata si blamata cum e ea, exprima un rezervor de optimism care are ca sursa directa harul.

Nu afirm ca in alte parti ale crestinatatii, stabile si bogate, civilizate si culturalizate, harul lipseste. Nu, nici vorba! Doar ca e mai retras, mai sfios, mai pus in umbra de realizarile omului. Aici, in Balcani, balada Mesterului Manole regleaza lucrurile. Dar nu spre disperare, nu spre deznadejde, ci doar spre atentionare si smerire.