Harap-Alb. Povesti

„Comicul da acestei lumi fizionomia si firescul ei”, scrie cel mai de seama istoric al literaturii italiene despre unul din cei mai mari povestitori ai ei. Putem spune si noi despre povestirile si povestile lui Ion Creanga. Cele mai multe seamana cu niste farse teatrale. Unii au vazut in Soacra cu trei nurori sau in Capra cu trei iezi o anume cruzime a autorului fata de personajele lui. Nici vorba! Trebuie sa citim cele doua povesti in ce au ele jucaus si gratuit. Creanga insusi ne atrage atentia la finalul celei din urma asupra acestui fel de a le citi: „si eram si eu acolo de fata, si indata dupa aceea am incalecat pe-o sa […] si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus, oameni buni, o mare si gogonata minciuna!” Tot o mare si gogonata minciuna este povestea cocosului inzestrat cu puteri supranaturale din Punguta cu doi bani sau lenea omului din Povestea unui om lenes, care prefera sa se lase spanzurat decat sa se oboseasca a mesteca posmagii. „Muieti is posmagii?”, intreaba el cu tot calmul.

NICOLAE MANOLESCU